sâmbătă, 25 februarie 2017

Dragoste pe sârmă ghimpată


Când dragostea noastră nu e legală
Şi alţii ne-nvaţă cum să trăim,
Vino iubito între tunuri de smoală
Pe garduri de sârmă să ne iubim!


În cetăţi de ruină şi vorbe de brici,
Lângă oameni cu dragostea-n beznă,
Să zidim pentru noi un castel de chirpici
Şi apoi să-ţi leg, iubirea de gleznă...


Sub jugul de fier în războiul din lume,
Să fim două lacrimi zâmbind dureros
Şi spune-mi iubite, nu-mi spune pe nume,
Când tiranii ne bagă cuţitul în os...


Să ne iubim vitejeşte într-o lume nebună
Şi ziua sub soare şi noaptea sub ploi,
Pe sârmă ghimpată să murim împreună
Şi să luăm când plecăm, iubirea cu noi!


Deci vino iubito între tunuri de smoală
Să înfruntăm oţelul dintr-o lume uzată,
Răstigniţi să începem din nou o răscoală
Iubindu-ne pe garduri de sârmă ghimpată!

(Poezie scrisă de LiviuS-20.02.2017.,foto-internet)


duminică, 19 februarie 2017

Nu mai e timp de regrete!



Mi-au răsărit în palme
flori de mucegai
cu un miros acru de lut
şoptindu-mi 
între ce ai visat şi ce este
între vrut şi făcut
sunt numai regrete!


Amintirile mele
au îmbătrânit pe tâmple
ca o vopsea acrilică albă
pe o pânză cutată şi veche
Doamne 
de unde atâtea regrete?


Secundarul ticăie grotesc
parcă sunt bulgări de pământ
căzuţi pe un sicriu lăcuit
de la o firma mai nouă
de pompe funebre
şi pentru ce 
şi de unde 
atâtea regrete?


Ajunge!
Îmi voi face inima pom
cu flori de iubire
şi fructe coapte
îmi voi picta ochii 
cu cerul senin
căci nu mai e timp
nu mai e timp de regrete!

(Poezie scrisă de LiviuS-14.02.2017.,foto-internet)