Octombrie începe cu data de trei,
Se schimbă şi cerul şi frunza pică din tei,
Vine iar toamna cu ruginitul veşmânt
Ah, ce frumos e părinte la noi pe Pământ!
Să strângem deci toamna la noi în plămâni
Ca şi cum ne-am preface din bărbaţi în bătrâni,
În curând trece timpul şi vântul va plânge
Iar versurile noastre pe buze s-or frânge...
Octombrie e luna ce naşte tainic-iubire
Şi mulţi îţi vor da astăzi de ştire,
Că pentru ei eşti un umăr, o vorbă, un Om
Un fruct parfumat, cules dintr-un pom!
La mulţi ani părinte să-ţi dea Dumnezeu
Multă sănătate, să ai în viaţă mereu,
Să fi mult mai bogat ca toamna ce vine
Să te rogi pentru toţi cum o faci pentru mine!
Ţi-am scris nişte versuri de toamnă confuze
Părinte născut prin uscata ploaie de frunze,
Octombrie începe cu ruginitul veşmânt
Dar nu-i aşa părinte, că-i frumos pe Pămînt?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu