Azi gândul meu încet se uscă
Şi mâna o simt atât de grea,
Sub foaie toamna astazi muşcă,
Rupând cu lacrimi, dintr-o stea...
Şi totuşi cât de greu m-apasă
Că nu pot să îţi scriu nimic,
Mă-n vălui într-o ceaţă groasă
Şi mâna nu pot s-o ridic!
Azi, parcă noaptea-n noi se strâge,
Când tăcut adorm ai noştrii părinţi
Dar dacă viaţa nu se frânge
Cum s-ar mai naşte-n ceruri, sfinţi?!
Deci ce-aş putea să-ţi scriu eu ţie,
Sau mamei tale ce să-i scriu,
Când ştiţi şi voi că-n veşnicie
Nu pleacă nimeni în sicriu?!
Tăcere, tăcere, lipsită de muze
Ce versuri să scriu să pară cuminţi
Când toamna muşcă iarăşi din frunze
Şi zâmbind adorm, bolnavii părinţi?!
(Poezie scrisă de LiviuS-18.08.2016., foto-internet)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu