Olarul stă în faţa roţii
e singur şi frământă
şi pune lacrimi peste lut
şi lutul stă să plângă!
Învârte roata-ncet doinind
şi un ulcior e gata
dar unde-i toarta, Elohim
dar unde este toarta?
Şi trist loveşte lutul rece
cu-aceaşi forţă apăsând
-of, lutule dar ce-ţi lipseşte
să nu mai fi pământ?!
Olarul stă în faţa roţii
e singur şi frământă
şi roata s-a oprit demult
şi El plângând, frământă!
Atâtea lacrimi stau în lut
şi-atâtea frământări l-apasă
iar Elohim privind năuc
-ce formă este-aceasta?!
Olarul trece spre cuptor
oftând cu forma-n mâna
-ce seamănă, ce seamănă!
şi lutul stă să plângă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu