FĂRĂ INIMĂ

Şi afară plouă, plouă...este gri şi e urât
Umezeala-mi intră-n oase, nodul mi se pune-n gât,
Aş ţipa dar n-am la cine, aş urla dar nu mai pot
Şi întreg oraşu-mi pare că aşteaptă un potop !


Picurii-mi brăzdează faţa, norii trec deasupra grei,
Trăznete îmi latră calea fulgerând prin ochi de Zei... 
Iar din pieptul meu de humă, despicat cu un cuţit
Ies în val, gânduri de spume şi se pierd spre asfinţit...


Cum să crezi, nebună lume, c-acest lucru este drept,
Eu să mai trăiesc o viaţă, fără-o inimă în piept?!
Cei ce mi-au străpuns ieri pieptul să mi-o aducă înapoi,
Nu contează cum arată, că-i de carne sau noroi!...


Daţi-mi inima-napoi, oameni răi cu chip de ceară!
Ce-o să faceţi voi cu ea, când începe să o doară?
Ce să înţelegeţi voi, murmurând prin mute buze,
Visurile ce-o înalţă, putregai de albe muze?!


Dar afară plouă, plouă, este gri ca la potop
Stau afară aşteptând să mai trec un ultim hop!
Daţi-mi inima-napoi, sunt un om ce iartă toate
Şi-ntregit în nebunie, sper s-adorm în marea noapte!

(Poezie scrisă de LiviuS-16.02.2016.,poze-internet)