BEŢIV

S-a terminat şi vinul
s-a terminat şi berea
spre casa mea de humă
cu pas grăbit mă-ndrept
copacii intră-n mine
borduri îmi pun tot piedici
şi vântul mă întreabă:
aşa-i că mai iubeşti?


Parcate-n trotuare
maşini ce dorm în noapte
mă sprijină spre blocul
în care locuiesc
mai latră o alarmă
în liniştea de ceară
şi vântul îmi şopteşte:
aşa-i că mai iubeşti?


Şi plâng şi râd
şi port în mine-o ciudă
că locuiesc chiar sus
la ultimul etaj
mă ţin de balustradă 
pe-aceste scari urâte
şi-n mine urcă gândul:
aşa-i că mai iubeşti?


Un pat mă prinde-n braţe
cu perna lui de piatră
încerc să uit de vânt
şi să adorm şi eu
afară o alarmă
la alt beţiv mai latră
şi parcă se aude:
aşa-i că mai iubeşti?


Alarma tace-n noapte
copacii sunt de ceară
beţivul 
se sprijină cu mâna
de o maşină mov
se-apleacă spre o roată
şi-ncepe cu o ocară:
taci...
tu mergi
nu eşti ca mine
o roată de rezervă...
taci...
dar unde naiba-i
blocul meu?

(Poezie scrisă de LiviuS-22.o6.2o15 la o3.45...foto-net )