E toamnă-n Ardeal şi via e coaptă
Şi boabele cad prin recele vânt,
Bunica pe-aici m-ai cântă în şoaptă,
Cu glas de lumină şi fir de cuvânt.
E toamnă-n Ardeal şi via se stoarce,
Ne plâng strămoşii în cana de lut,
Bunica-i un zeu lângă sobă şi toarce,
Fir de lumină şi de început...
Veniţi să culegem nectarul din vie,
Aici e coaptă munca sădită pe deal
Iar mustul să curgă şi dulce să fie,
Aici în bătrânul şi tristul Ardeal !
Azi nu mai zdrobim ciorchini în picioare
Şi nu strângem mustul în vase de lut,
Bunica a plecat demult la culcare,
Prin raze de soare, Ardealul e mut...
Ningând peste mine şi toamna va trece,
Ardealul adoarme sub brumă şi plânge
Iar casa bunicii e tristă şi goală,
Afară -- îngheaţă ciorchinii...
Poezie scrisă de LiviuS-07.08.2004
Părintelui Atal Toma
Îmi pare c-am visat aseară
Ca fost...ori este ziua ta,
Că frunzele, mureau pe-afară
Şi Dumnezeu -- în cer zâmbea...
Şi te-am visat iubite frate
Că bruma cade-n barba ta,
C-ai părul plin de frunze coapte
Şi Dumnezeu -- în cer zâmbea...
Şi parcă ţi-am bătut la uşă,
Timid o candelă ardea,
Şi ţi-am văzut în cer mătuşa
Şi Dumnezeu -- o mângâia...
Şi-atâtea am visat aseară
Că-i ziua ta, că-i ziua mea,
Că frunzele mureau pe-afară
Şi Dumnezeu -- ne mângâia...
Din toamna asta care vine
Parfum să cadă-n viaţa ta,
Şi la mulţi ani şi numai bine
Şi trei gutui din partea mea!
(Poezie scrisă de LiviuS-02.10.2014)
