joi, 30 ianuarie 2014

Trei în unu...

Ar fi trebuit...

Azi, ar fi trebuit să ştiu,
Ieri ar fi trebuit să pot
Dar peste toate cade pustiu,
Gânduri amare de tot...

Azi, ar fi trebuit să scriu,
Mâine ar fi trebuit să te văd,
Să-ţi spun că sunt încă viu
Când tu pregăteşti un prăpăd...

Azi, ar fi trebuit să fiu,
Îmbraţişat în vise cu tine
Dar târziul e atât de târziu
Încât moartea, cade, 
tăcută în mine...

Cripta

Voi trage uşa după mine
E uşa unei cripte reci,
Voi mirosi mereu a tine
Şi voi dormi în veci de veci !

Vei fi în visul meu mereu
În cripta asta nemiloasă,
Va fi şi frig, va fi şi greu
Dar tu vei fi mereu frumoasă...

Voi fi un înger decăzut
Întins pe marmura uscată,
Mă vei uita că ai văzut
O altă umbră minunată...

Şi vei pleca spre alte zări
Cu alte gânduri, alte vise,
Vei flutura batiste-n gări
Deasupra şinelor preatriste...

Şi voi dormi în veci de veci
Cu toată dragostea în mine,
Şi voi visa că nu mai pleci
Şi-oi mirosi, mereu, a tine!

Aş fi vrut...

Aş fi vrut să te strâng la piept,
Să-ţi şoptesc încet te iubesc
Dar iubito pămîntul ăsta nu-i drept
Şi oamenii sunt strâmbi şi greşesc...

Aş fi vrut
să mai cred în poveşti
să rămân copil
să visez,
să visez stele
să zbor fluturi
să iubesc muguri...

Aş fi vrut să crezi că sunt drept
Să-ţi şoptesc încet te iubesc,
Aş fi vrut să te strâng iar la piept
Dar sunt om şi sunt strâmb şi greşesc...

(Poezii scrise de LiviuS-29.01.2014)



duminică, 19 ianuarie 2014

Lăsaţi-mă !

Lăsaţi-mă să zbor
nu; nu îmi tăiaţi din aripi,
promit să nu ating
cu pana mea
nici tălpile,
nici buzele,
nici tâmplele voastre...

Lăsaţi-mă să zbor
nu; nu îmi daţi foc la aripi,
promit să nu sărut
nici florile,
nici ploile,
nici frunzele voastre...

Lăsaţi-mă să zbor
nu; nu trageţi în aripi,
promit să nu visez
nimic
din gândurile
ori visele voastre...

Lăsaţi-mă să zbor
şi să mor
în strâmta colivie
cu miros de cavou,
 lăsaţi-mă să zbor
cu aripile mele;
întregi 
şi albastre...


(Poezie scrisă de LiviuS-14.01.2014)

duminică, 12 ianuarie 2014

Car funerar

Un car
trozneşte încet prin sat
iar roata lui
de doină-amară
ne cântă încet;
şi boii trag...
Car funerar
tras de boi fără coarne
cu jug,
cunună grea de spini
nu ştii că la noi 
speranţa nu moare
şi morţii sunt vii...?!
Din carul de piatră
din nou ne împarte
opinci fierte
cu sare şi apă
şi iar --
ne dă sapa de lemn
şi iarăşi ne pune lăcate
pe ţară, pe limbă
şi pe Dumnezeu...
Imn funerar
cu-aceleaşi cuvinte
iarăşi, din nou şi iar
unde ne plimbi
speranţa ucisă,
car funerar?!
(Poezie scrisă de LiviuS-13.02.03)