E toamnă,
mor frunze
şi brazii plâng cu lacrimi de ceară
pentru vise ce mor,
seară de seară
în crengi de alun
când,
cerbul nebun
întreabă urlând
până unde, până când?
E toamnă,
mor oameni
cu vise uscate,
pocnind a jăratec
iar ochi de bătrâni
se-nchid murmurând
când,
râzând se prăbuşeşte-un munte
dar până când?
şi până unde?
E rugină-'nainte
e plumb în trecut
şi osul din dinte mă muşcă
când,
un gând dospit
din galbenul lut
mă-ntreabă plângând
unde-i, unde?
când e când?
E toamnă
şi eu, întors ca un fiu din război
voi scrie pe foaia păgână
of, au murit frunze,
au murit dintre noi
şi totuşi întrebarea
îmi zace pe tâmple
da, mor...
dar până când
şi până unde?
(Poezie scrisă de LiviuS:07.09.04)
duminică, 20 octombrie 2013
marți, 8 octombrie 2013
Azi e ziua mea...
Azi mă gândeam ce poezie să postez pe blog...Am un obicei ciudat sa fac câte o poezie în fiecare an de ziua mea...Dar nu..azi nu am să postez nimic scris de mine! Azi am să las prieteni virtuali să îmi scrie ei...Iar pentru cei care nu vor să îmi scrie...să citească o poezie scurtă de Costel Zăgan:
Curriculum vitae
Cred
că
ziua mea
de
naştere
că
ziua mea
de
naştere
A
căzut
pe
pământ
căzut
pe
pământ
Şi
s-a
făcut
pasăre
s-a
făcut
pasăre
Sau
înger
înger
Ori
clopot
clopot
Un
clopot
de
24 de ore...
clopot
de
24 de ore...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)