Cu paşii lemnoşi mă plimb prin zăpadă
Şi fulgi de zăpadă se-aşterne pe toţi
E totul în alb -- şi oameni şi stradă
Pământul e alb şi prea plin de morţi!
Zăpadă e-n vise, zăpadă în noi,
Clopote vechi au adormit în suspine
Zăpadă şi ger scriu poeţii pe foi
Şi prea mult alb e-n suflet la mine...
Mâine albul pur se transformă-n noroi
Iar eu lemnos voi aştepta pe-afară
Când morţii toţi, se transformă-n strigoi
S-adorm solitar pe-o bancă-n-tr-o gară!
Şi-n vise de alb în vise de negru
În gara bătrână cu şuier de tren
Colinde se sting, sub metalul funebru,
Pe bancă sunt eu,alb,îngheţat şi etern...
(Poezie scrisă de Livius, ian 2012)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu